mirabela
Moderator
 Din: campulung muscel
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1117
|
|
ORIZONTURI PLASTICE. O PERSPECTIVA ASUPRA ARTEI CONTEMPORANE ROMANESTI
REDESCOPERIREA LIMBAJULUI
In primii ani ai deceniului sapte, in arta romaneasca lucrurile intrasera incet pe o directie oarecum normala. Propagandistii anilor '50 isi cam cheltuisera avantul rhetoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai faceau obiectul major al creatiei artistice, iar cei insarcinati cu verificarea sevaletelor si a pensulelor artistilor suspecti se cam lenevisera si ei. Ochiul putea iarasi, chiar daca nu era eliberat cu totul de precautii si de sfieli, sa se din bucuria pura a culorii si din geometria legitima a desenului. Insa, de vreme ce "picturalitatea" picturii fusese reafirmata si alfabetul ei repus in circulatie, se nastea de la sine o problema noua: incotro se indreapta arta contemporana, care este sensul ei intim si cum poate fi determinat orizontul sau moral?
RUPTURA SI CONTINUITATE
Aparuta abrupt, schimbarea de regim din Romania a gasit arta plastica intr-o situatie de supravietuire. Aceasta supravietuire avea loc, insa, in conditiile unui climat general de o extrema ostilitate si ale unei amenintari directe venite din partea amatorismului, puternic sustinut in ultimii ani si abil promovat politic prin Festivalul national "Cantarea Romaniei". Cam 3 segmente mari s-au coagulat, in aceste conditii, in arta profesionista, si ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaborationistilor institutionalizati si al pictorilor de curte in care intrau, cu grade diferite de implicare (si cu grade diferite, in general!) nume ca Viorel Marginean, Sabin Balasa, Vasile Pop Negresteanu, Constantin Piliuta si multi altii fara autoritate, dar si artisti mult mai complecsi cum sunt Ion Bitzan si Ion Setran care, dintr-un opportunism care ar merita o atentie mai mare si o analiza mai amanuntita, au acceptat un negot direct si explicit cu regimul. Cel de-al doilea segment ii includea pe acei artisti care au reusit sa se faca acceptati atat la nivelul propagandei de partid, cat si la nivelul larg al opiniei publice, fara compromisuri amendabile si fara concesii evidente. Cel de-al treilea segment reprezinta, intr-un anumit fel, o atitudine artistica alternativa, dar alternativa nu atat prin tehnici si materiale - desi, in anumite cazuri, si in felul acesta -, cat prin pozitia morala, prin iconografie si prin aspiratiile estetice si doctrinare, ultimele mai degraba implicite. Aceasta categorie era reprezentata de gruparea din jurul lui Paul Gherusim, grupul prolor in primul rand, dar si de miscarea mai ampla, de natura spiritualista, alcatuita preponderent din artistii care au debutat in deceniul sapte. Exista vag si un al patrulea segment, dar unul difuz si cu putine sanse de coagulare din pricina suspiciunii si a ostilitatii oficiale, acela care privea expresiile si atitudinile neconventionale in acceptiunea stricta a cuvantului. Exprimat mai mult individual decat ca o tendinta larga si explicita, acest comportament artistic ii avea ca protagonisti de frunte, printer altii, pe Geta Bratescu, Ion Bitzan, Ion Grigorescu, in timp ce unii dintre pionierii sai, Paul Neagu, de pilda, sau Stefan Bertalan, erau plecati deja de mai multi ani din tara.
INTRE DERUTA SI CRISTALIZARE
O astfel de imagine, fie ea si sumara, care priveste ultimii ani ai regimului communist, este foarte importanta, pentru ca pe structura ei se vor manifesta marile tendinte din perioada care urmeaza anului 1990. Segmentul de mijloc, cel official, a continuat sa se manifeste constant, egal cu sine si cu asteptarea publicului sau, iar segmental spiritualist a inceput lupta pentru suprematie in conditii destul de bizarre. Imediat dupa canonada din decembrie, pictura romaneasca, de la amatorii halucinati si pana la personaje cu anumite pretentii de sobrietate, a descoperit, de multe ori cu o vehementa suspecta, valorile crestine si marile promisiuni ale artei religioase.
Desfasurata in perioada Craciunului si a anului nou, izbucnita brusc, asemenea unei revelatii, si sfarsita intr-o baie de sange, Revolutia romana a fost resimtita drept un semn messianic si o certa slobozenie la mantuire. Nu se putea intra in nici o sala de expozitii fara a fi intampinat de valuri de sange si baloti de spini impletiti in coroane, de paduri de cruci si tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cateva zile in urma, ii pictasera in atitudini hieratico-martiale pe demiurgul din Primaverii si peingereasa lui azurie, ca in viziunile celeste ale lui Balasa, s-au trezit robotind din greu la urcusuri pe Golgota si la rastigniri. In aceste conditii, cel care si-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritatile oportuniste si de necontenitele gesticulatii sterile, a fost pictorul Sorin Dumitrescu. Pe fondul si in prelungirea grupului Prolog, el a infiintat Fundatia Anastasia, in al carei program se regaseste explicit ideea reconcilierii culturii cu spatial cultic. In galeriile Catacomba, unde s-a promovat cel mai coerent proiect din ultimii 10 ani, arta religioasa si spiritualista, in sens larg, a fost curatita de toti parazitii initiali. In jurul acestei galerii s-a nascut si s-a fortificat segmental neotraditionalist din arta noastra de astazi, care impaca, intr-un mod destul de ciudat, un anume conservatorism doctrinar cu o reala deschidere catre experimental ethnic, materialele neconventionale si catre diversitatea limbajelor. Cea de-a doua mare tendinta coagulata in acesti ani este cea experimentala propriu-zisa, aceea a formelor alternative de gandire si de exprimare artistica. Palid si aleatoriu inainte de '90, acest segment a devenit tot mai coerent atat datorita noilor posibilitati de informare de care artistii au beneficiat fara restrictii, cat si sprijinului financiar si logistic pe care Centrul Soros pentru Arta Contemporana l-a acordat acestei tendinte. In rest, lucrurile au ramas oarecum la fel. Intre polul neotraditionalist si cel sincronist continua sa se manifeste, egala cu sine, arta de echilibru: polimorfa, confortabila, frumoasa, decorative si sigura, capabila sa ofere garantii serioase ca putem intra, fara tulburari prea mari, si in mileniul urmator. Care, vorba rastalmacita a lui Malraux, va fi unul al globalizarii sau nu va fi deloc!
Daniela Chirion
Ipostaze
ulei pe panza
Oscar Han
Intaiul sarut
1926, bronz
Lucrare de George Apostu
Florin Mitroi
Portret
tempera pe hartie
INSIGHT, iarna 2002/2003
_______________________________________
traieste clipa!niciodata nu e prea tarziu!
citeste regulamentul
|
|
}
